Cele două Românii

Cu siguranţă că acestui episod din serie i s-ar potrivi mai bine un alt titlu, poate „Cele două Clujuri” sau poate şi mai bine „Cele două mall-uri”. Dar sunt convins că experimentul meu clujean este definitoriu şi pentru alte oraşe, şi pentru alte stări de spirit sau realităţi de pe cuprinsul ţării noastre. Sedus şi în acelaşi timp învins fiind de „asaltul” mediatic la care am fost supus în ultimele două zile (SMS pe telefonul mobil, publicitate la posturile locale de radio şi TV etc.), care ne îndemna să petrecem ziua de 8 Martie la Iulius Mall unde urmau să ne aştepte multe surprize şi un concert cu Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă, am cedat şi împreună cu soţia ne-am dus înspre seară la respectivul complex, mai cu seamă pentru a le revedea pe cele două vedete. La fel ca mulţi dintre concetăţenii noştri care am schimbat de câteva ori prefixul, am fost şi noi în urmă cu trei decenii fani ai celor doi folk-işti care ne-au încântat adolescenţa.
Fiindcă fusesem preveniţi de mass-media şi apoi de afişele care împânzeau mall-ul că la ora 18 urma să înceapă concertul live al celor doi, pe la ora 17,50 ne-am îndreptat spre holul de la intrarea principală unde era scena amenajată şi am aşteptat cu emoţie să vină ora 18. Care a venit rapid dar a şi trecut la fel de rapid fără ca pe scenă să apară cele două vedete aşteptate cu sufletul la gură de câteva sute de persoane. Între timp, în tensiune dar şi dezamăgire, aşteptând începerea concertului, am rememorat (de astă dată cu încântare şi satisfacţie) un alt concert al unei alte vedete, contemporane cu cei doi atât prin formaţie cât şi ca stare de spirit pentru generaţia mea. Este vorba de Ştefan Hruşcă, care pe la mijlocul lunii decembrie a anului trecut avea planificat un concert live la celălalt mall al oraşului, Polus Center. Atunci, la ora stabilită şi anunţată (respectiv 19), Ştefan Hruşcă era pe scenă şi şi-a început concertul aşteptat cu emoţie de câteva sute dar, mai sigur, câteva mii de oameni. Din nefericire, astăzi la Iulius Mall, au trebuit să se scurgă circa 25 de minute peste ora anunţată până să înceapă concertul celor doi amintiţi mai sus. Am trecut, nu fără o firească iritare, peste acest moment, şi ne-am zis că spectacolul va compensa penibilul acestei întârzieri deranjante. Din păcate, în loc să fim cuprinşi de o stare de satisfacţie şi încântare la începerea concertului, nervii ne-au fost din nou întinşi la culme. Sonorizarea era atât de proastă încât abia percepeam ceea ce spuneau artiştii. Noroc că multe din versurile primelor cântece aproape că le ştiam pe de rost, dar la un moment dat nu am mai rezistat şi am plecat. Nu fără regrete că ne despărţeam de cei doi artişti. Poate că nu era vina lor că sonorizarea lăsa de dorit. Şi din nou am rememorat concertul de acum 3 luni de la Polus Center al lui Ştefan Hruşcă. Comparaţia se impunea de la sine. Nu numai că artistul originar din Maramureş fusese punctual, dar avea la îndemână şi o sonorizare care făcea posibilă receptarea fără nicio dificultate a fiecărui cuvânt şi vers a lui Hruşcă. Poate şi de aceea asistenţa a cântat anumite piese alături de artist.
Ce pot să fac altceva în aceste circumstanţe decât să compar şi să mă întreb cum este posibil aşa ceva? Hruşcă, artist care în ultimii ani trăieşte mai mult în străinătate decât în ţară (dacă nu greşesc, în Canada), constrâns în acea lume să fie punctual şi ordonat, a început concertul la fix. Vintilă şi Baniciu, artişti trăitori în spaţiul nostru mioritic, şi-au început recitalul cu o întârziere de 25 de minute. La noi şi aşa merge. La Polus, sonorizarea a fost impecabilă, la Iulius Mall dimpotrivă, execrabilă. În acest caz ce să mai zic? Să pun acest lucru doar pe seama faptului că Polus Center se află din punct de vedere geografic mai la vest decât Iulius Mall, deci mai aproape de apus, unde se respectă nu doar timpul oamenilor ci se pune preţ şi pe aspectul material exterior? Să mă mai întreb dacă nu cumva sunt şi alte diferenţe, respectiv de mentalitate şi concepţie în ceea ce priveşte managementul celor două mall-uri? Mă opresc cu întrebările aici fiindcă s-ar putea să ajung într-o zonă mai sensibilă care ţine de culturi (economice...) diferite...