luni, 27 septembrie 2010

A venit toamna

Toamna se zice de regulă că se numără bobocii, că se culege recolta etc. În ce mă priveşte, sper să pot „recolta” profesional dar şi pe internet în perioada următoare roadele ideilor ce mi-au trecut prin minte în cursul unei prea lungi veri în care am lenevit şi nu am mai scris ştiinţific nimic şi nici nu am mai postat nimic pe blog. Din motive obiective dar şi subiective, prietenii ştiu de ce...
Dar înainte de a culege ce am semănat în lunile anterioare, se pare că este mai presant să analizăm realităţile româneşti din ultimele zile. În acest context putem spune că toamna se numără, se planifică şi se realizează „mineriadele”. Nu am avut răgaz să ascult azi toate comentariile analiştilor politici, dar din câte am auzit nimeni nu a avansat acest cuvânt (mineriadă) pentru a desemna pe scurt ceea ce s-a petrecut în viaţa politică din România în zilele din urmă (din păcate, în timp ce scriu aceste rânduri, la postul Realitatea TV careva dintre invitaţii emisiunii doamnei Stancu, fie Dan Nica, fie Norica Nicolai sau Mircea Dinescu au pronunţat acest cuvânt). În fine, nu mai contează cine a avut primatul, important este că tot mai mulţi români gândesc în aceşti termeni. Am revenit cumva la ceea ce s-a întâmplat în septembrie 1991 când un preşedinte de ţară a vrut să scape de un premier incomod, prea democrat şi liberal pentru ceea ce concepea el pentru devenirea ţării. Azi, un alt preşedinte al ţării a vrut să scape de un ministru „greu”, cu imagine bună, de un politician care putea deveni în această toamnă un bun candidat pentru funcţia de premier!!! Este evident pentru toată lumea că guvernul Boc nu mai poate rezista mult în administrarea ţării, sau a ceea ce a mai rămas de drămuit după „seceta” în care ne-au adus investiţiile proaste şi personalizate ale cabinetului actual, după risipa iresponsabilă a puţinului ce ne-a mai rămas în vistieria ţării sau din banii împrumutaţi de la străini ori de pe piaţa financiară internă.
Ori cum am întoarce evoluţiile politice recente, ele depăşesc strict viaţa internă a PDL şi privesc şi/sau afectează întreaga ţară. Nu doar prin criza economică şi politică prelungită în care suntem, ci şi prin simbolistica întregii desfăşurări. Lipsa de autoritate a statului român, pe care am denunţat-o în câteva materiale anterioare, a făcut din nou înconjurul lumii în cancelarii dar şi prin ştiri şi reportaje deloc măgulitoare pentru noi. Oricine va fi viitorul Stolojan al perioadei de tranziţie până la alegerile anticipate care devin necesare (şi sper din tot sufletul că nu va fi o „Iulia Timoşenko”!!!), misiunea sa nu va fi deloc uşoară. De aceea, voi fi alături de el, indiferent ce culoare politică va avea în această toamnă în care natural pastelul cromatic este unul inevitabil şi când verdele poate deveni şi devine mai devreme sau mai târziu galben, roşu se transfomă în portocaliu sau galben etc. Numai albastrul nu se transformă în natură în galben sau portocaliu, dar în viaţa politică românească totul este posibil, chiar şi ce este împotriva naturii! Poziţia mea de susţinere a unui viitor premier, indiferent de coloratură sau metamorfozare, care să pregătească alegerile generale anticipate (cine ştie ce aduce ceasul, poate chiar şi prezidenţiale!) nu trebuie să fie înţeleasă ca o dezertare din tabăra roşie, Doamne fereşte, îmi păstrez convingerile de stânga, dar cred că în momente de cumpănă trebuie să construim cu toţii, sau cel puţin să nu aruncăm cu ... bolovani în cei care se străduie să facă măcar ceva pentru ţară.

A venit toamna

Toamna se zice de regulă că se numără bobocii, că se culege recolta etc. În ce mă priveşte, sper să pot „recolta” profesional dar şi pe internet în perioada următoare roadele ideilor ce mi-au trecut prin minte în cursul unei prea lungi veri în care am lenevit şi nu am mai scris ştiinţific nimic şi nici nu am mai postat nimic pe blog. Din motive obiective dar şi subiective, prietenii ştiu de ce...
Dar înainte de culege ce am semănat în lunile anterioare, se pare că este mai presant să analizăm realităţile româneşti din ultimele zile. În acest context putem spune că toamna se numără, se planifică şi se realizează „mineriadele”. Nu am avut răgaz să ascult azi toate comentariile analiştilor politici, dar din câte am auzit nimeni nu a avansat acest cuvânt (mineriadă) pentru a desemna pe scurt ceea ce s-a petrecut în viaţa politică din România în zilele din urmă (din păcate, în timp ce scriu aceste rânduri, la postul Realitatea TV careva dintre invitaţii emisiunii doamnei Stancu, fie Dan Nica, fie Norica Nicolai sau Mircea Dinescu au pronunţat acest cuvânt). În fine, nu mai contează cine a avut primatul, important este că tot mai mulţi români gândesc în aceşti termeni. Am revenit cumva la ceea ce s-a întâmplat în septembrie 1991 când un preşedinte de ţară a vrut să scape de un premier incomod, prea democrat şi liberal pentru ceea ce concepea el pentru devenirea ţării. Azi, un alt preşedinte al ţării a vrut să scape de un ministru „greu”, cu imagine bună, de un politician care putea deveni în această toamnă un bun candidat pentru funcţia de premier!!! Este evident pentru toată lumea că guvernul Boc nu mai poate rezista mult în administrarea ţării, sau a ceea ce a mai rămas de drămuit după „seceta” în care ne-au adus investiţiile proaste şi personalizate ale cabinetului actual, după risipa iresponsabilă a puţinului ce ne-a mai rămas în vistieria ţării sau din banii împrumutaţi de la străini ori de pe piaţa financiară internă.
Ori cum am întoarce evoluţiile politice recente, ele depăşesc strict viaţa internă a PDL şi privesc şi/sau afectează întreaga ţară. Nu doar prin criza economică şi politică prelungită în care suntem, ci şi prin simbolistica întregii desfăşurări. Lipsa de autoritate a statului român, pe care am denunţat-o în câteva materiale anterioare, a făcut din nou înconjurul lumii în cancelarii dar şi prin ştiri şi reportaje deloc măgulitoare pentru noi. Oricine va fi viitorul Stolojan al perioadei de tranziţie până la alegerile anticipate care devin necesare (şi sper din tot sufletul că nu va fi o „Iulia Timoşenko”!!!), misiunea sa nu va fi deloc uşoară. De aceea, voi fi alături de el, indiferent ce culoare politică va avea în această toamnă în care natural pastelul cromatic este unul inevitabil şi când verdele poate deveni şi devine mai devreme sau mai târziu galben, roşu se transfomă în portocaliu sau galben etc. Numai albastrul nu se transformă în natură în galben sau portocaliu, dar în viaţa politică românească totul este posibil, chiar şi ce este împotriva naturii!