De la dictatura proletariatului la dictatura magistratului

În timpul regimului comunist funcţiona din plin formula „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Azi, în plină democraţie, magistraţii din Români aplică o formulă asemănătoare: „cine nu aplică legea (noastră de salarizare), e împotriva noastră şi îi pedepsim”. Am ezitat multă vreme să scriu acest articol deoarece ştiam că îi voi supăra pe prietenii mei care activează ca şi judecători sau procurori (întâmplător toţi sunt oameni de a căror probitate profesională şi morală nu m-am îndoit nicio clipă). Dar, conform dictonului antic „Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul”, am decis să îmi exprim şi public punctul de vedere. Până una alta există deocamdată, până va fi abrogată, o lege de mărire a salariilor cadrelor didactice cu 50%. Să intrăm şi noi în grevă, cadrele didactice, şi de mâine să nu-i mai educăm, să nu-i examinăm şi să nu-i trecem clasa pe copiii magistraţilor (şi de ce nu, ai politicienilor!!!).
Conform fluturaşului meu de profesor universitar titular la UBB, am un salar de încadrare de 2613 lei, şi asta nu de o lună, ci de circa un an. Se mai adaugă sporurile (singurele care le am) de vechime şi de doctor, rezultând un total de 3658 lei. După ce mi se scad impozitele pe salariu, CAS, şomajul etc. rămân în portofel cu 2533 lei!!! Se poate verifica la direcţia economică a UBB! E mult sau puţin după 23 de ani de activitate didactică, după ce am publicat zeci de cărţi în ţară şi străinătate şi am devenit membru în diverse organizaţii profesionale inernaţionale, îi las pe cititori să aprecieze. În aceste zile se vehiculează în mass media că potrivit noii grile de salarizare ce se discută, salariul profesoriului universitare va scădea, afişându-se şi suma de circa 5000 de lei. Oameni buni, acea sumă este nivelul maxim de salarizare pentru un profesor universitar, dar eu, şi ca mine alte sute şi sute de profesori nu au avut niciodată acel salariu pentru că ministerul alocă din bani publici doar fonduri pentru salariul minin de profesor universitar, care este 2613 lei. Dacă există în România profesori universitari care au salariu de peste 5000 de lei (şi mai bine), este că aceştia sunt fie la facultăţi care au mulţi studenţi cu taxe şi realizează astfel venituri extrabugetare de unde au salarii frumoase, fie au funcţii de conducere şi multe alte sporuri care noi muritorii de rând nu le avem. Oricum, şi aşa nu toţi profesorii universitari ajung la plafonul maxim. Dacă noua grilă unică de salarizare a profesorilor universitari va scădea, vă rog să aveţi în vedere nu vârful, ci baza. Adică mie şi altor colegi nu o să ni se mai dea 2613 ci poate 2400 lei!
Se plâng astăzi magistraţii de eventuala înjumătăţire a salariilor. Săptămânile trecute mie mi-a fost jenă de jena unui fost student de-al meu ajuns judecător la Turda, care mi-a spus că salariul lui în mână este aproape dublu decât al meu! Oameni buni, este ok ca el să aibă aceşti bani, dar eu (şi ca mine alte sute de profesori de istorie, filosofie, limba română, sociologie etc.) cu ce am greşit că ne facem treaba corect şi la timp, conform criteriilor de evaluare pe baza cărora suntem remuneraţi. Or fi profesori pe la Ştiinţe Economice, Ştiinţe Politice sau Drept, unde sunt foarte mulţi studenţi cu taxe care au salarii rezonabile, dar ce ne facem cu „paraziţii” de dascăli de la Istorie, Litere, Filosofie ş.a. care în opinia multora nu produc nimic. Aşa să fie oare? Ne putem dispensa de aceste categorii de intelectuali care nu produc altceva decât viitorii dascăli care să formeze şi să perpetueze la copii identitatea noastră etnică, care să disemineze în lume cultura şi civilizaţia românească!?
Nu contest responsabilitatea socială a muncii magistraţilor, dar oare de justiţie socială au auzit ei? Sau sunt închişi într-un turn de fildeş de unde nu se văd decât pe ei înşişi!

Provocare sau/şi dezinformare

De câteva zile mass media vuieşte, pe bună dreptate, în legătură cu declaraţiile Madonnei făcute la concertul susţinut la Bucureşti în seara zilei de 26 august, în legătură cu discriminarea rromilor/ţiganilor în Europa de Est şi, firesc, în România. Nici Madonna şi nici trupa de rromi/ţigani care a însoţit-o pe scenă nu au perceput corect (sau nu au vrut acest lucru) sensul real al huiduielilor românilor.
Reacţia imediată a spectatorilor nu trebuie interpretată ca o manifestare de intoleranţă, ci mai degrabă ca un răspuns de suprasaturare la acuzele periodice adresate până nu demult României şi românilor de state şi organizaţiile internaţionale, referitoare la aşa zisa persecutare şi discriminare a rromilor/ţiganilor din ţara noastră. Constituţia şi legislaţia României nu are nicio prevedere care să justifice o asemenea acuză, mai mult ţara noastră este singura din lume, dacă nu mă înşel, în care un reprezentant al rromilor/ţiganilor are asigurat un loc de deputat în Parlament (la fel cum au şi alte 17 minorităţi naţionale care unele numără doar câteva mii de membri!!!). De ani buni, statul român dar şi ONG-uri interne şi externe au investit miliarde de Euro în programe educaţionale, economico-sociale şi culturale pentru sprijinirea rromilor/ţiganilor, însă efectele se lasă aşteptate. De ce? Pentru că nu întotdeauna rromii/ţiganii doresc să se schimbe. Dar noi majoritarii suntem de vină pentru că ei nu sunt civilizaţi. Da, suntem de vină, pentru că uneori exagerăm, din dorinţa de a face pe voia mai marilor Europei şi ai lumii, şi comitem aberaţii peste aberaţii. Bunăoară, într-o inspecţie de gradul I la o şcoală într-un judeţ din Transilvania, profesoara mi-a spus că în urmă cu un an au primit de la minister bani cu indicaţia precisă ca să se cumpere viori şi costume populare pentru toţii copiii rromilor/ţiganilor din localitate – în număr de circa 90 -, iar la vremea respectivă aproape nimeni nu le mai avea fiindcă le vânduseră. Păstrarea tradiţiilor nu se face la comandă şi nici toţi copiii rromilor/ţiganilor nu au ureche muzicală încât să fie muzicanţi.
Apoi, cu siguranţă că imaginile proiectate la concert au amplificat starea de nemulţumire a spectatorilor. Le-a fost atât de greu celor care au realizat montajul să găsească şi câteva din miile de „bordeie” opulente din marmură, cu zeci de camere, care sunt răspândite în toată ţara, dovadă că rromii/ţiganii au tot dreptul să-şi construiască locuinţe luxoase dacă au bani. Ba în plus, şi le construiesc de cele mai multe ori în dispreţul legilor, fără avize şi aprobări, cu racordări ilegale la utilităţi pe care nu le plătesc! Dacă voiau să fie oneşti oamenii Madonnei, puteau găsi suficiente imagini cu familii ale rromilor/ţiganilor care sunt deplin integraţi în normele fireşti de convieţuire socială, cu copii care merg la şcoală şi obţin rezultate de excepţie la învăţătură, cu persoane care muncesc şi îşi câştigă onest existenţa etc.
De ce nu a intervenit Madonna pentru apărarea drepturilor fetiţelor rromilor/ţiganilor care sunt obligate să se căsătorească la 10-12 ani (să nu mai vorbim de faptul că unele nunţi-petreceri sunt organizate şi pe domeniul public deranjându-i pe vecinii şi locatarii din zonă). Căsătoria obligatorie a minorilor este o practică specfică ariilor culturale subdezvoltate, a populaţiilor ancorate profund în realităţi arhaice şi înapoiate. Nu şi-a putut găsi cuvintele potrivite Madonna pentru a-i îndemna pe rromi/ţigani să renunţe la aceste obiceiuri dăunătoare tinerilor? Sau să-i îndemne să nu mai cerşească prin gările, staţiile de metrou, în faţa bisericilor din Occident etc. S-au întrebat dumnealor activiştii pentru respectarea drepturilor rromilor/ţiganilor câţi dintre aceştia prestează muncă în servicul comunităţii pentru ajutoarele sociale care le iau lunar? Să meargă prin satele României şi să vadă cum arată majoritatea acestora: şanţuri înfundate, iarbă necosită, mizerii peste tot, lucruri pe care le-ar putea face fără probleme rromii/ţiganii care se scuză că nu au şcoală ca să ocupe slujbe în sectorul economic (de ce nu au şcoală este altă problemă, nu au pentru că de regulă nu vor, şi pentru că nici autorităţile locale nu sunt întodeauna ferme, dar despre asta se poate discuta la nesfârşit).
Vreau să cred că Madonna & comp. au fost de bună credinţă, că nu au avut suficient timp de documentare, şi nicidecum că şi-au propus cu bună ştiinţă să provoace, să manipuleze şi apoi să ne acuze din nou, prin intermediul presei internaţionale...