Într-o vreme în care mai toată lumea blamează clasa politică făcând-o vinovată de situaţia grea în care se află România, ar părea riscant şi inutil să se mai implice cineva în viaţa politică. Şi totuşi, sondajele de opinie şi mass media au arătat cu consecvenţă în ultima vreme că românii îşi doresc cu ardoare schimbarea clasei politice. Acuzarea aproape în unanimitate a politicienilor (parlamentari, miniştri, lideri ai administraţiei centrale şi locale etc.) este însoţită însă şi de clamarea nevoii de implicare în viaţa politică a unor oameni noi. Este bine că electoratul nostru şi-a mai conservat o porţie de speranţă, că încă mai crede că în România poate să se afirme şi o altă generaţie de oameni politici. Tineri sau mai puţin tineri, oameni cu experienţă politică mai mare sau cu una mai redusă, dar cu toţii corecţi şi competenţi, animaţi de dorinţa şi având putinţa de a face mai mult bine pentru comunitatea locală şi cea naţională. Nu întotdeauna vârsta este un barometru exact pentru un anume mod de a face politică.
Nu ştiu câţi dintre concetăţenii noştri realizează că 30 noiembrie 2008 va rămâne în istoria contemporană a României mai mult decât alte date care au marcat ciclurile electorale anterioare. Cred cu toată puterea că votul uninominal este un început de responsabilizare a parlamentarului faţă de angajamentele asumate în campania electorală. Nimeni nu se va mai putea prezenta în faţa electoratului cu promisiuni generoase dacă el nu s-a achitat de obligaţiile ce i-au revenit în mandatul pentru care a beneficiat deja de încrederea cetăţenilor. Cu siguranţă că electoratul îl va taxa corespunzător pe un asemenea politician demagog. În acelaşi timp, votul uninominal contribuie şi la responsabilizarea cetăţeanului care nu-şi va mai da votul pentru un partid anume doar fiindcă acesta are un lider charismatic. Alegătorul va avea posibilitatea să opteze pentru un candidat pe care să-l investească pe termen limitat (4 ani) cu încrederea sa, conştient fiind că prin votul său poate schimba cu adevărat clasa politică. Efectele vor fi vizibile însă abia peste două-trei cicluri electorale, când votanţii nu vor mai privi atât de mult la partide, cât la oameni.
De ce totuşi candidez? Unii dintre prietenii mei au primit ştirea că voi candida în colegiul senatorial nr. 1 din Cluj-Napoca cu bucurie, încurajându-mă şi asigurându-mă de tot sprijinul lor. Le mulţumesc din suflet pentru generozitatea lor şi pentru încrederea pe care mi-o acordă, transmiţându-le la rândul meu mesajul că mă voi strădui din răsputeri să nu-i dezamăgesc, aşa cum, cred că am reuşit până în prezent. Alţii, mai pesimişti de felul lor, s-au arătat sceptici că eu, cu o experienţă politică de doar câţiva ani şi fără să fi avut funcţii ori responsabilităţi răsunătoare, voi reuşi să răzbesc în hăţişul destul de întortocheat al vieţii politice din ţara noastră. Le mulţumesc şi lor pentru că au reacţionat corect, că au stat să se întrebe dacă merită cu adevărat să sacrific din timpul meu de studiu şi din proiectele profesionale pe care le cunoşteau, pentru a intra în lupta politică. Voi încerca să-i conving că niciun efort de implicare în slujba comunităţii nu poate fi considerat inutil, că trebuie să mai existe persoane (oameni politici sau reprezentanţi din societatea civilă) care să fie dispuşi oricând să sacrifice ceva (timp, resurse materiale, familie, prieteni etc.) fără să se întrebe dacă merită. În concluzie, calităţile mele care cred eu că mă recomandă pentru un mandat de senator sunt corectitudinea, capacitatea de a munci mult, competenţa profesională, comunicarea, disponibilitatea de a accepta diversitatea şi negocierea.
Nu ştiu câţi dintre concetăţenii noştri realizează că 30 noiembrie 2008 va rămâne în istoria contemporană a României mai mult decât alte date care au marcat ciclurile electorale anterioare. Cred cu toată puterea că votul uninominal este un început de responsabilizare a parlamentarului faţă de angajamentele asumate în campania electorală. Nimeni nu se va mai putea prezenta în faţa electoratului cu promisiuni generoase dacă el nu s-a achitat de obligaţiile ce i-au revenit în mandatul pentru care a beneficiat deja de încrederea cetăţenilor. Cu siguranţă că electoratul îl va taxa corespunzător pe un asemenea politician demagog. În acelaşi timp, votul uninominal contribuie şi la responsabilizarea cetăţeanului care nu-şi va mai da votul pentru un partid anume doar fiindcă acesta are un lider charismatic. Alegătorul va avea posibilitatea să opteze pentru un candidat pe care să-l investească pe termen limitat (4 ani) cu încrederea sa, conştient fiind că prin votul său poate schimba cu adevărat clasa politică. Efectele vor fi vizibile însă abia peste două-trei cicluri electorale, când votanţii nu vor mai privi atât de mult la partide, cât la oameni.
De ce totuşi candidez? Unii dintre prietenii mei au primit ştirea că voi candida în colegiul senatorial nr. 1 din Cluj-Napoca cu bucurie, încurajându-mă şi asigurându-mă de tot sprijinul lor. Le mulţumesc din suflet pentru generozitatea lor şi pentru încrederea pe care mi-o acordă, transmiţându-le la rândul meu mesajul că mă voi strădui din răsputeri să nu-i dezamăgesc, aşa cum, cred că am reuşit până în prezent. Alţii, mai pesimişti de felul lor, s-au arătat sceptici că eu, cu o experienţă politică de doar câţiva ani şi fără să fi avut funcţii ori responsabilităţi răsunătoare, voi reuşi să răzbesc în hăţişul destul de întortocheat al vieţii politice din ţara noastră. Le mulţumesc şi lor pentru că au reacţionat corect, că au stat să se întrebe dacă merită cu adevărat să sacrific din timpul meu de studiu şi din proiectele profesionale pe care le cunoşteau, pentru a intra în lupta politică. Voi încerca să-i conving că niciun efort de implicare în slujba comunităţii nu poate fi considerat inutil, că trebuie să mai existe persoane (oameni politici sau reprezentanţi din societatea civilă) care să fie dispuşi oricând să sacrifice ceva (timp, resurse materiale, familie, prieteni etc.) fără să se întrebe dacă merită. În concluzie, calităţile mele care cred eu că mă recomandă pentru un mandat de senator sunt corectitudinea, capacitatea de a munci mult, competenţa profesională, comunicarea, disponibilitatea de a accepta diversitatea şi negocierea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu