De la evitare la confruntare

Pentru cei care îmi cunosc formaţia istorică, titlul ar putea sugera vreo intenţie sau acţiune belicoasă, ceea ce este departe de intenţia acestor rânduri. Titlul mi-a fost sugerat mai degrabă de titlul unei serioase analize politice realizate recent la Londra de trei analişti din cadrul Policy Network Paper (Olaf Cramme, Patrick Diamond, Roger Liddle, Challenging the politics of evasion. The only way to renew European social democracy). În materialul lor, cei trei specialişti au căutat explicaţii pentru eşecul din ultima vreme al stângii pe plan european, definind printr-un termen esenţa acestei prăbuşiri dramatice la ultimele alegeri europene sau chiar şi la nivel naţional pentru alegerile parlamentare în unele state: evasion. Prin urmare, în această prea lungă perioadă de evitare a problemelor reale cu care se confruntă cetăţenii rezidă eşecul social-democraţilor europeni în ultima vreme, iar Partidul Social Democrat din România nu a făcut nici el excepţie de la acest trend.
Alegerea de către Congresul extraordinar al PSD din 20 februarie a lui Victor Ponta în calitate de preşedinte şi necesitatea reală pentru democraţia românească de a avea o opoziţie de stânga foarte puternică, mai cu seamă în această perioadă dificilă de criză/postcriză, mă face să cred că în viitorul apropiat vom asista la o schimbare vizibilă la nivelul programului şi strategiei PSD. Aceasta va însemna în primul rând renunţarea la politica „struţului”, aceea a evitării abordării temelor majore ale societăţii româneşti, şi trecerea la confruntare, la analiza profundă a agendei reale a cetăţeanului român şi desenarea unor scenarii şi soluţii care să readucă stânga din România alături de cetăţeni. Nu prin „asistare” ori „cumpărare” de voturi în campaniile electorale cu făină, ulei, găleţi etc., ci prin câştigarea încrederii oamenilor că PSD le poate reprezenta cel mai bine interesele şi poate răspunde rapid şi eficient la nevoile socio-economice, politice, culturale şi civice.
Acum 5 ani am intrat cu mult entuziasm în familia social-democrată fiindcă aveam încredere în modele, în nişte personalităţi clujene care prezentau garanţii că PSD poate începe un proces de modernizare şi europenizare. Cât au reuşit liderii Grupului de la Cluj să imprime o atare tendinţă este greu de cuantificat acum, cert este însă faptul că partidul a progresat. Tot aşa şi acum, după 5 ani de la înscrierea în partid, mă las cuprins de un entuziasm debordant fiindcă în idealismul meu mai pot crede că sub conducerea lui Victor Ponta se poate relua în PSD „autostrada” Transilvania, că partidul îşi va relua drumul novator întrerupt la un moment dat după 2006 de către dl Mircea Geoană la „consilierea” unor apropiaţi care nu au nimic de-a face cu principiile şi valorile autentice de stânga.