Despre rasism şi nu numai

Astăzi, 9 noiembrie, pe plan mondial se marchează atât Ziua Internaţională de Rugăciune pentru Bisericile Persecutate, cât şi Ziua Internaţională Împotriva Fascismului şi Antisemitismului. Ceea ce s-a petrecut zilele trecute în SUA este mai mult decât semnificativ fiindcă ne arată cum cei odinioară persecutaţi pentru culoarea lor, pentru credinţa lor, pentru simplul fapt că erau diferiţi de ceilalţi, pot “învinge” intoleranţa, rasismul. Cum a fost posibil ca într-o Americă a Ku KluxKlan-ului, unde nu mai departe de câteva decenii Martin Luther King şi alţi negri erau ucişi pentru că luptau să obţină egalitatea cu albii, azi, americanii să aleagă un (primul) preşedinte de culoare? E simplu. Prin EDUCAŢIE. Prin trecerea de la simpla toleranţă la interculturalitate, adică la respectarea celui de lângă tine care este diferit.

Conceptul de toleranţă nu mai este suficient, el a arătat că într-o Transilvanie în care s-a proclamat la sfârşitul sec. al XVI-lea toleranţa religiilor (pentru romano-catolici, calvini, luterani, unitarieni), majoritatea populaţiei, adică românii ortodocşi, nu aveau niciun drept să-şi construiască biserici de piatră în interiorul oraşelor, să deţină funcţii în administraţie, să devină membri ai Dietei etc. În secolul XX, semnificaţiile conceptului de toleranţă s-au deplasat dinspre social-politic în sfera relaţiilor interumane. Dar, pentru secolul XXI, conceptul se dovedeşte insuficient, limitat, şi e nevoie de o trecere de la coexistenţa tolerantă la o colaborare activă, expresia „eu tolerez” trebuie înlocuită cu expresia „eu respect”. De aceea a fost posibilă alegerea lui Barack Obama în cea mai înaltă funcţie în statul american, fiindcă americanii s-au respectat între ei, indiferent că erau albi, negri, galbeni, catolici, protestanţi etc. A contat OMUL, care indiferent de culoarea sau credinţa lui, indifernt de apartenenţa lui la un grup sau altul minoritar, a arătat tuturor americanilor ceea ce este el prin umanitatea lui: un om integru, competent, deschis dialogului şi mai ales un om care ştie să-l respecte pe cel de lângă el, chiar dacă acesta este diferit.

Ceea ce este diferit, divers, colorat, nu ne desparte, ci ne uneşte mai mult decât ne închipuim. Spre exemplu fanii unor cluburi de fotbal, ai unor echipe diferite, au culori diferite. Ce îi uneşte însă este ceva mult mai profund: pasiunea de a-şi susţine echipa, bucuria victoriei, tristeţea înfrângerii (şi ei ştiu că dacă azi eşti trist fiindcă echipa ta a pierdut, data viitoare vei fi fericit pentru că ea va învinge). Aceste lucruri sunt sentimente umane general valabile: dragoste, pasiune, bucurie, tristeţe. Ele ne unesc indiferent de rasă, culoare, credinţă, orientare ideologică sau sexuală etc.

Am organizat zilele trecute în cinstea zilei de astăzi, împreună cu nişte colegi minunaţi de la Palatul Copiilor din Cluj-Napoca, un concurs de premii pentru copiii cu vârste cuprinse între 6-14 ani, pe tema „Copiii împotriva rasismului, antisemitismului şi fascismului”. Fiindcă la începutul manifestării le-am explicat şi în cuvinte simple, pentru a înţelege şi cei mai mici ce e cu ziua aceasta de 9 noiembrie, începând prin a-i întreba dacă iubim pisicile sau câinii indiferent dacă sunt albi, negri, maro, gri, unii dintre copilaşi au transpus în desenele lor ideea acceptării diversităţii desenând numai câini sau pisici, cu capurile pătrate sau rotunde, cu sombrero pe cap sau cu fes, mai slabe sau mai durdulii etc. A fost o după amiază atât de reconfortantă să vezi cum fiecare dintre aceşti copii inteligenţi şi talentaţi s-au străduit să exprime prin modalităţi artistice diferite (desen, grafică, foto etc.) ceea ce era de marcat şi reţinut: că oamenii sunt diferiţi şi trebuie ca în viitor să nu mai fie arşi în cuptoare ori spânzuraţi semeni de-ai noştri fiindcă au o altă culoare sau credinţă, fiindcă sunt diferiţi.