Astăzi mi s-a întâmplat un lucru incredibil, care m-a revoltat şi m-a dezamăgit în acelaşi timp. Eram în jurul prânzului în clădirea Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul UBB, împreună cu mai mulţi studenţi şi masteranzi în cadrul acţiunii „Hai la o cafea”, prin care se adună fonduri în scopuri caritabile pentru studenţii cu probleme sociale de la universitatea noastră (manifestarea este la a doua ediţie, ea a debutat în decembrie 2007, graţie unor tineri inimoşi din cadrul Masteratului de istoria şi socio-antropologia epocii moderne de la Facultatea de Istorie şi Filosofie).
La invitaţia politicoasă a unuia dintre studenţii implicaţi în acţiune către un cadru didactic să servească o cafea sau un ceai din cele pregătite pentru vânzare (am fost de faţă, la 1 metru distanţă), spunându-i că adunăm fonduri pentru studenţi, cadrul didactic a avut o atitudine arogantă şi dispreţuitoare afirmând că „îi cunosc eu pe studenţi”. Am rămas nu numai siderat de o asemenea atitudine, dar şi profund dezgustat de dezamăgirea şi mâhnirea studenţilor care au auzit cele adresate de cadrul didactic respectiv (destul de tânăr ca vârstă, nu l-am întrebat cum îl cheamă fiindcă atitudinea lui m-a dezarmat). Ce ar fi dacă studenţii i-ar cataloga pe toţi dascălii lor corupţi şi plagiatori, că doar în mass media au apărut în ultima vreme destule cazuri de profesori arestaţi pentru luare de mită sau blamaţi pentru că au plagiat? Cum s-ar simţi tânărul nostru coleg care azi a avut o asemenea reacţie necontrolată dacă mâine studenţii lui i-ar spune că este corupt sau hoţ fără să aducă argumente, spunând doar generic „Ştiu eu cum sunt profesorii”? Prea repede a uitat că în urmă cu puţini ani a fost şi el student...
Ce model oferă tânărul meu coleg studenţilor săi printr-un atare comportament? Poate că el este un foarte bun specialist, că desfăşoară activităţi didactice la un nivel foarte înalt, dar menirea noastră a dascălilor nu este doar aceea de a fi savanţi apreciaţi în ţară şi în lume, cercetători cu un CV remarcabil, ci şi EDUCATORI. Prea adesea însă uităm acest lucru, iar alte experienţe personale din cadrul UBB din ultima vreme îmi confirmă acest lucru. Trebuie şi putem să câştigăm respectul studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor noştri nu doar prin liste de lucrări impresionante (în care să se regăsească cât mai multe articole publicate în reviste ISI) ori prin funcţii în administraţia universitară, ci mai ales printr-un alt fel de comportament şi relaţii colegiale, de apreciere a efortului lor spre desăvârşire profesională, de încurajare a iniţiativelor lor, de implicare comunitară etc.
Comunitatea academică este formată în permanenţă (nu doar la momente festive) din dascăli şi studenţi. Zi de zi, ceas de ceas. De câte ori ne aducem aminte de acest lucru, în afara prezenţei obligatorii în sălile de curs? Existăm ca şi comunitate academică fiindcă există ei, studenţii. Fără studenţi, închidem porţile universităţii şi ne adâncim în cercetări abstracte şi sterile. Ori studenţii ne sunt alături zi de zi, ceas de ceas, dar nu ştim suficient de bine cum să trăim alături unii de alţii mai multe ore decât cele efectiv derulate ca seminarii sau cursuri. Sigur, se realizează anual evaluarea cadrelor didactice de către studenţi. Cât contează acum acest lucru? Nu ştiu, dar în mod cert, în viitor va conta mult mai mult decât acum. Dacă nu ne străduim să construim împreună o adevărată comunitate, va fi foarte greu să facem faţă provocărilor viitorului, într-o UE care ne va obliga să ţinem mult mai mult cont de aceste relaţii dascăli-studenţi.
luni, 8 decembrie 2008
Educaţie fără educatori?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Va multumim domnule profesor pentru ca sunteti mereu cel care spune lururilor pe nume dar care stie sa puna bandaj pe rana cand este cazul. incidentul a fost regretabil, felul in care ne-am simtit a fost sub demnitatea unui student care nu facea nimic ilegal intr-o lume care se pare ca a uitat ce inseamna sa fi om, sa ai suflet. Mai multe ai expus dumneavoastra deja in articol. Ce ar mai fi de zis? Doar atat: "Haide-ti la o cafea si o caramea caritabila, strangem fonduri pentru studentii cu o situatie mai putin de invidiat"
Cu respect si gratitudine pentru dumneavoastra si colegii mei din intreaga Universitate Babes-Bolyai, Ionut Busu
Dragul meu,
este important nu doar sa ne dezvoltam spiritul comunitar si sa ne exprimam solidaritatea cu cei care au nevoie (sau diverse nevoi), ci si sa avem curajul de a spune oricui si oricand ceva, cu argumente si in mod civlizat. Nu trebuie sa improscam cu clisee si prejudecati, ci atunci cind afirmam ceva, sa producem dovezi sau argumente.
Felicitari pentru ceea ce faceti, este admirabil.
Din pacate, v-au trebuit probabil doar 20 de min ca sa vedeti, un caz izolat, de abuz verbal si dispret al unui asistent universitar sau profesor catre un student oarecare. Facultatea cu pricina, la care sunt student, ascunde mult mai multe nereguli in ceea ce priveste un comportament normal, sustinut chiar de regulamentul facultatii si al studentului, vis-a-vis de cel care adesea plateste pentru a fi invatat de catre oameni de nimica. Nu stiu cum se face, dar batjocura la adresa studentului prinde un contur din ce in ce mai vizibil si nimeni nu actioneaza impotriva neregulilor. Poate de frica, vezi Doamne, 80% din profesorii facultatii sunt afiliati politic la cel mai puternic partid din Romania (PD-L) si beneficiaza de protectie, sau poate toti sunt pe omana si au creat dintr-o institutie de invatamant o simpla fabrica de stors bani de la studenti.
Va propun un studiu de caz: daca un student nu se prezinta la cel putin 3 seminarii nu intra in examen - studentul respectiv mentionez ca lucreaza ca sa-si poata platii studiile si viata scumpa din Cluj - urmeaza restantele, unde studentul se prezinta din nou insa de data aceasta demoralizat de atitudinea profesorilor care-l batjocorest prin eliminarea lui din examen in prima faza. Sa spunem ca-l pica si de data asta. Urmeaza ca studentul sa plateasca examenul pentru sustinerea lui, insa in restante profesorul nu se prezinta, iar studentul umbla disperat sa-l gaseasca....the end.
Probabil v-am zapacit cu acest exemplu insa se intampla des, iar studentul de rand plateste si se chinuie sa termine facultatea pe banii lui. Astfel studentul devine o jucarie cu bani pentru profi si proful este Dumnezeul lui care hotaraste cand si cum il trece examenul. In concluzie, studentul este persecutat si verificat, dar pe profesorul lacom de bani cine-l verifica.
Multumesc pentru rabdarea acordata.
Draga coleg(a),
nu ma indoiesc da faptul ca sunt numeroase cazuri de genul celui relatat atit la voi in facultate cit si in altele...Si mie mi-au povestit studenti si masteranzi de la facultatea noastra de cazuri de incalcare flagranta a regulamentelor UBB si...a bunului simt.
Cred ca "salvarea" va poate veni numai prin voi, solidarizindu-va cei care sunteti victime. Si te asigur ca nu sunteti putini...Unirea aduce taria. Este important insa sa va sustineti cauza in mod civilizat, argumentat, fiindca si noi dascalii avem partea noastra de vina. Sunt facultati si/sau specializari unde rata de promovabilitate nu trece de 30% la un examen. Citi din acele cadre didactice au oferit in mod real peste vara celor cazuti la examene programe de pregatire a examenului, asa cum se intimpla in lumea civilizata? Citi dintre noi dascalii si-au sacrificat in august o saptamina sa sa intilneasca cu cei (foarte multi) picati, sa le faca sinteze si modele de invatare a materiei?
Succes si numai bine.
I.Bolovan
Trimiteți un comentariu