O ţară de handicapaţi

Poate vă zboară gândul văzând titlul acestei postări că am avut în vedere faptul că România ar fi o ţară de handicapaţi fiindcă în douăzeci de ani a reuşit să construiască de patru ori mai puţini kilometri de autostrăzi decât Ungaria, o ţară cu o populaţie şi cu resurse de două ori mai mici decât ţara noastră. Sau pentru că România a reuşit să absoarbă de patru ori mai puţine fonduri europene decât Slovacia, o ţară de circa cinci ori mai mică şi proporţional cu de cinci ori mai puţine creiere şi experţi decât ţara noastră. Sau poate v-aţi mai gândit că am avut în vedere instituţiile judiciare şi de ordine publică care nu pot să mai facă faţă clanurilor mafiote şi interlopilor care ne sfidează la tot pasul şi în mai toate sferele vieţii publice, încălcându-ne cu aroganţa şi atotputernicia lor uneori chiar şi spaţiul privat. Şi asemenea exemple aş mai putea invoca pentru a demonstra că România este o ţară de hanicapaţi.
Cu toate acestea, atunci când am dat titlul de mai sus materialului de faţă am avut în vedere lucruri concrete, constatabile în mod curent cu ochiul liber dar şi cuantificabile statistic:
- dacă mergi la supermarketuri, mall-uri, parcări publice etc. rămâi stupefiat de numărul imens de maşini (şi de foarte multe ori maşini scumpe) parcate pe locurile special rezervate persoanelor cu dizabilităţi, dar care nu au pe bord taloanele deţinute de această categorie onorabilă de concetăţeni şi care le dă dreptul de a parca pe acest gen de locuri – dimpotrivă, vezi coborând sau urcând în maşinile parcate pe locurile destinate persoanelor cu dizabilităţi oameni în deplinătatea facultăţilor fizice, dar mai puţin psihice, fiindcă dacă ar fi integri la cap şi ar avea bun simţ nu ar parca unde nu se cuvine. Dar ei parchează acolo fiindcă sunt handicapaţi adică le lipseşte ceva: bunul simţ, respectul faţă de legi şi norme, responsabilitatea.
- România are, raportat la numărul de locuitori, cea mai ridicată pondere din UE a persoanelor care beneficiază de pensii de handicapaţi. Statistic. Se poate verifica la CNAS sau la INS. Este adevărat, avem cei mai mulţi handicapaţi care primesc ajutoare financiare din banii contribuabililor. Aici trebuie să fac distincţie între persoanele cu dizabilităţi reale, cu totul îndreptăţite să primească ajutoare şi sprijin din partea statului, şi handicapaţii care au dat mită comisiilor medicale din toată ţara pentru a le inventa niştze handicapuri şi a-i trece în pensie de boală. Din păcate cunosc destule cazuri între rudele mele mai îndepărtate şi în sferele mele de socializare de asemenea persoane.
Eu fac distincţie aici şi trebuie bine înţeles faptul că un handicapat român este persoana impotentă să se comporte normal în societate, iar o persoană cu dizabilităţi, acea persoană care din păcate nu este în deplinătatea facultăţilor fizice şi mentale şi care trebuie protejată de stat şi societate. Deci să vedem dacă mă poate contesta cineva în aserţiunea mea, aceea că suntemn o ţară de handicapaţi fiindcă aceştia sunt cei mai vizibili şi zgomotoşi. Persoanele cu dizabilităţi sunt de regulă tăcute, oneste şi din păcate prea adesea umilite de statul român şi desconsiderate de semenii noştri.