Remember

A fost al patrulea membru al familiei noastre, cu drepturi depline. Am suferit alături de el când s-a întors rănit din „lupte” şi a trebuit să-i stau aproape la doctor pentru a-i repara ochiul, piciorul sau alte organe afectate. A suferit la rându-i alături de noi atunci când am avut probleme de sănătate şi a căutat să ia asupra lui o parte din durerile noastre. Ne-a vegheat somnul mai bine de 13 ani şi a anihilat energile negative din noi şi din casă. Am râs de el când era mic şi adorabil, dar am râs şi cu el şi alături de el după ce a devenit adult. Am trecut împreună prin vremuri grele dar şi prin momente bune şi cu siguranţă s-a bucurat şi el de împlinirile noastre. Ne-a aşteptat, în suferinţă, să ne încheiem cu bine problemele cu care ne-am confruntat în aceste ultime zile şi s-a mobilizat să nu ne afecteze programul extrem de încărcat din timpul conferinţei pe care am organizat-o. Împăcat parcă şi el că totul a ieşit bine, a încetat să mai lupte. A remarcat acest lucru şi doctorul care, după ce i-a administrat seria de injecţii, a zis alaltă seară (după ce conferinţa se încheiase şi oaspeţii au plecat), că Maurice jr. nu mai vrea să lupte pentru viaţă. Suferinţa îi era prea mare. Era momentul să se despartă de noi, să nu-l mai vedem şi să-l compătimim pentru suferinţa lui. A avut mândria lui...
A fost generos cu noi şi cu cei pe care-i simţea buni şi prietenoşi. A fost extrem de inteligent şi diplomat (cu siguranţă mulţi din cei ce ne conduc astăzi nu au profunzimea sentimentelor şi a inteligenţei cu care Creatorul l-a înzestrat). De astăzi, 14 octombrie, Maurice nu mai este fizic alături de noi, dar amintirea lui ne va însoţi atâtea zile câte ne va mai da Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut şi ne cunos c îşi vor aduce şi ei aminte, cu siguranţă, de cel care ne-a luminat viaţa în ultimii treisprezece ani.