A pierde o bătălie, dar a câştiga 49 de oameni

După cum se ştie, la alegerile pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale Cluj-Napoca a PSD, cu prilejul conferinţei din 25 iunie 2010, am adunat 49 de voturi iar contracandidatul meu Mircea Jorj a întrunit 135 de voturi. Redau în cele ce urmează discursul rostit cu acel prilej, şi care mi-a adus, dincolo de pierderea acelei bătălii, satisfacţia de a fi convins 49 de oameni de faptul că mi-am dorit pentru PSD Cluj-Napoca o altfel de politică:
„Dragi colegi,
Ştiţi cu toţii calitatea mea de istoric şi vă aşteptaţi cu siguranţă la o introducere istorică. De aceea, nu vă voi dezamăgi şi voi începe cu o poveste istorică, aflată de la un prieten dar şi un mare profesor, din care veţi înţelege bine de ce mă aflu eu aici în faţa dumneavoastră. Regele Prusiei Frederic al II-lea a surprins într-o dimineaţă un pluton de execuţie care se pregătea să execute un soldat. L-a întrebat pe comandantul plutonului care este cauza executării soldatului şi i s-a răspuns că respectivul a dezertat la ultima bătălie. Regele l-a chemat pe soldat la el şi l-a întrebat care a fost cauta pentru care a dezertat, frica, teama de a nu muri în luptă, sau a fost cumpărat de inamic? La acestea soldatul i-a răspuns că s-a săturat să tot ia parte la bătălii pe care le-a tot pierdut. Atunci Frederic i-a spus că îl iartă de execuţie şi îl roagă să mai rămână soldat încă o bătălie, iar dacă o va pierde şi pe aceea, atunci vor dezerta amândoi. În această povestioară se află şi motivaţia candidaturii mele de astăzi pentru preşedinţia organizaţiei municipale Cluj-Napoca a PSD.
V-am vorbit ultima dată la această tribună cu ocazia Conferinţei judeţene Cluj a PSD din februarie 2010, prilej cu care m-am autosuspendat din toate funcţiile care le aveam la vremea respectivă în semn de protest faţă de modul în care domnul preşedinte de atunci, Mircea Geoană, a pregătit Congresul încălcând abuziv statutul PSD şi desconsiderând nu doar personalităţi marcante ale organizaţiei dar şi organizaţia în sine. Din fericire, vanghelizarea partidului care se desfăşura atunci cu repeziciune nu a contaminat şi organizaţia noastră şi spre bucuria noastră s-a oprit prin alegerea în fruntea PSD a dlui Victor Ponta.
Dacă demisia mea principială v-a luat prin suprindere pe toţi, această nouă prezenţă a mea la tribună nu cred că mai este o supriză pentru dumneavoastră, deoarece în ultimele luni, foarte mulţi cetăţeni cu care m-am întâlnit şi-au exprimat clar dorinţa de a se produce o schimbare la nivelul conducerii organizaţiei municipale. Intenţia de a candida mi-a fost întărită de experienţa acumulată mai bine de 2 ani în funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei municipale a PSD, timp în care am putut vedea care au fost minusurile din activitatea noastră dar şi elementele pozitive care trebuie preluate şi dezvoltate. Tocmai de aceea vreau să-i mulţumesc actualului preşedinte al organizaţiei noastre, lui Remus, şi mai ales pentru că a avut încredere în mine când, în 2007, m-a cooptat în echipa de vicepreşedinţi.
În ce mă priveşte, am refuzat întotdeauna genul de maşinaţiuni şi aranjamente de culise care poate dau roade pe termen scurt pentru câţiva indivizi, dar sunt păguboase pe termen mediu şi lung pentru organizaţie şi partid. Vă mai amintiţi probabil că la începutul anului 2009 mi s-a propus de către partid să devin director la Direcţia judeţeană de cultură, fără ca eu să fi cerut vreodată sau cuiva vreo funcţie pentru că am muncit în folosul partidului. Atunci, într-o întâlnire restrânsă la hotel Premier, la sfârşitul lunii ianuarie 2009, mi s-a spus că pentru a ajunge director trebuie mai întâi să îmi dau demisia de la universitate, că trebuie să mă fac funcţionar public la o primărie pentru câteva zile, că urmează să driblăm nişte etape şi legi şi uite aşa voi fi director. Le-am spus acelor colegi direct că eu nu fac niciun act care să însemne eludări ale legii şi alte maşinaţiuni de culise dar sunt dispus să merg director la cultură fără să primesc niciun ban ca să pot rămâne la universitate acolo unde mi-am câştigat prin concurs şi muncă de peste două decenii postul de profesor. Nu o dată mi-am arătat disponibilitatea de a munci pentru partid fără să cer sau să aştept vreo răsplată.
Dragi colegi,
Fără a mă preta la aranjamente pe sub masă, doar cu naivitatea şi idealismul meu s-ar putea să câştig această confruntare şi asta va fi un semnal clar transmis de aici de la Cluj că în clasa politică din ţara noastră se pot găsi şi persoane oneste, chiar idealiste şi care mai cred că există Moş Crăciun. Ar fi un semn că dumneavoastră, majoritatea delegaţilor prezenţi la conferinţă v-aţi săturat să fiţi copărtaşi la fanariotisme care ne-au tras în jos atâta vreme. După cum tot aşa de bine s-ar putea ca naivitatea şi idealismul meu care a respins strategia „aşa zisei bune organizări/pregătiri” a prezentei conferinţe să fie perdantă fiindcă, nu-i aşa, politica s-a făcut şi se face cu sânge rece, pragmatic, prin manipularea sau/şi cumpărarea voturilor.
Cert este că în această cursă pentru funcţia de preşedinte am pornit amândoi candidaţii cu aceeaşi şansă, precum s-a întâmplat şi după alegerile din noiembrie 2008, între noi fiind o diferenţă nesemnificativă. Clujenii, ca să fie câştigaţi pentru PSD, aşteaptă de la noi altceva decât au avut parte în ultimii 20 de ani, inclusiv aranjamentele de culise şi spiritul de gaşcă.
Cred că toţi dintre noi ştim foarte bine Unde Este Situat acum ca scor electoral PSD în municipiul Cluj-Napoca şi nu suntem deloc mulţumiţi. În ultimii ani am fost implicat în mai multe campanii electorale şi vă pot spune cu toată sinceritatea că au fost nenumăraţi colegi care au muncit serios, care s-au implicat cu responsabilitate în activităţile desfăşurate (e adevărat că nimeni nu-l poate acuza nici pe Sisif că nu a muncit, din păcatele rezultatele pe măsură s-au lăsat aşteptate).
Poate că au fost de vină pentru rezultatele modeste obţinute şi unele deficienţe proprii de organizare, lipsa unor resurse materiale corespunzătoare, deficitul de imagine creat prin prezenţa la Bucureşti a unor lideri controversaţi care s-au erijat ca purtători de mesaje, care însă nu reprezentau cu adevărat social-democraţia românească. Nu trebuie exclusă nici o oarecare „timorare” în activitatea organizaţiei municipale a PSD datorată prezenţei în Cluj-Napoca ca edil şef a preşedintelui PDL, sau poate mai degrabă un fel de „autodescurajare” între activiştii PSD datorită disproporţiei de forţe în plan politic local.
PDL a pierdut la Cluj-Napoca o mare parte din rezultatele zdrobitoare obţinute la alegerile din 2008 şi 2009. Eu nu sunt adeptul ideii că noi, social-democraţii nu trebuie să facem altceva decât să aşteptăm ca electoratul să vină spre noi în virtutea faptului că au fost dezamăgiţi de puterea de dreapta instalată după 2004 în România.
Dragi colegi,
Consider că datoria noastră este aceea de a câştiga, de a cuceri în timp electoratul, nu de a-l cumpăra cu prilejul alegerilor. Eu le propun colegilor de partid şi celorlalţi concitadini strategia celor 3 S (Solidaritate, Şansă, Speranţă).
Aceasta înseamnă că avem enorm de lucru în direcţia reinventării şi practicării solidarităţii sociale şi naţionale, în mod constant nu doar din patru în patru ani, astfel încât nu doar cetăţenii din Cluj-Napoca dar şi din întreaga ţară să ne perceapă ca fiind alături de ei, că suntem în mod real solidari cu ei indiferent că sunt pensionari, bugetari, salariaţi din sectorul privat, studenţi sau elevi.
Apoi, ne vom preocupa ca să transformăm egalitatea de şanse care funcţionează în aparenţă în ţara noastră, în şansa egalităţii pentru fiecare dintre cetăţenii României, începând cu tinerii aflaţi în faţa unor dileme existenţiale majore şi continuând cu persoanele active şi pensionarii, încât treptat să le inducem încrederea, speranţa într-un viitor mai bun pe acest pământ românesc, sub acoperământul instituţiilor europene.
Conform sondajelor, majoritatea populaţiei şi-a pierdut orice speranţă că România merge într-o direcţie bună. Tocmai de aceea este timpul să lucrăm împreună pe brânci în sensul redării încrederii în clasa politică, în instituţiile statului român şi să readucem speranţa şi zâmbetul pe feţele oamenilor.
CE FACEM? Înainte de toate se impun câteva modificări în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea organizaţiilor locale din cartierele oraşului, fiind destule „pete negre” pe harta organizaţiei municipale a PSD unde nu există sau dacă ele există formal, nu se observă o activitate corespunzătoare a membrilor, militanţilor noştri din zone importante.
Apoi, restructurarea departamentelor ar fi o altă prioritate a mea, aceste structuri formate exclusiv din profesioniştii din organizaţia noastră trebuind să devină motorul activităţii de partid la nivelul municipiului.
Cu toate că PSD este cel mai important partid din opoziţie, el nu a fost suficient de prezent pe plan local în dezbaterea publică din ultimele luni pe marginea marilor teme cu care se confruntă societatea românească. De asemenea, trebuie să schimbăm percepţia negativă asupra PSD care s-a insinuat atât la centru cât şi în Cluj-Napoca, aceea de non-combat, care deşi nu este reală a fost tendenţios proiectată asupra organizaţiei noastre. Coborârea în mijlocul cetăţenilor prin diverse forme de activitate politică şi civică pe care le-am imaginat şi le voi dezvolta cu viitoarea echipă ne va ajuta să fim percepuţi din nou de cetăţeni ca un adevărat partid de stânga, social-democrat.
România se confruntă în prezent nu doar cu grave probleme economice şi sociale, dar şi cu derapajele naţionaliste şi radicale din partea UDMR sau PCM. Consider că PSD nu trebuie să intre în acest joc periculos al exacerbării discursului naţionalist, însă datoria social-democraţilor, mai ales aici în inima Transilvaniei, este de a respinge şi de a sancţiona, prin mijloacele politice democratice care le avem la îndemână ca partid de opoziţie, toate iniţiativele care subminează caracterul unitar al statului, care aduc prejudicii de imagine sau restrâng drepturile civile şi politice ale unor cetăţeni români care trăiesc în puţinele zone din Transilvania locuite majoritar de cetăţeni români de etnie maghiară.
A fi patriot adevărat este mult mai dificil decât a fi un fals patriot, un demagog, fiindcă patriotismul implică concepţie, consecevenţă în fapte, toleranţă şi respect.

În această competiţie, alături de mine se află şi colegul Mircea Jorj, cu care în perioada în care şi el a fost vicepreşedinte am colaborat foarte bine. Un coleg de nădejde, harnic şi tenace pe care mi-ar plăcea să îl am în echipă. Şi această mini campanie electorală a fost una în care ne-am respectat reciproc şi v-am respectat şi pe dumneavoastră.

Dragi colegi,
nu vă ascund faptul că am avut parte în facultate de nişte profesori deosebiţi, pe care-i am ca şi modele, unii dintre ei performând şi în plan politic după 1989. Printre aceştia se află şi domnul prof.univ.dr. Liviu Maior, cel mai bun ministru al învăţământului de după 1989. L-am întrebat demult ce l-a motivat să intre în politică şi dumnealui, cu generozitatea umană ce îl caracterizează, mi-a spus că a considerat că după ce a scris zeci de cărţi de istorie, şi-a propus să şi facă istorie. Şi ştim cu toţii că a reuşit pe deplin.
Eu am publicat în ţară şi în străinătate câteva mii de pagini de istorie în ţară şi în străinătate şi cred că acum am o şansă să şi fac istorie, nu doar să scriu despre istorie. De aceea, vă invit să vă alăturaţi proiectului meu şi împreună să scriem o pagină de istorie pentru organizaţia municipală a PSD şi de ce nu, pentru întreg municipiul Cluj-Napoca, de care să fiţi mândri dumneavoastră şi copiii dumneavoastră.”