joi, 4 martie 2010

Trist, dar adevărat!

Am auzit zilele acestea o ştire care mi-a provocat consternare: fostul preşedinte al PNŢCD, Ion Diaconescu, a decis să se dezonoreze, în primul rând pe el, dar indirect şi pe ilustrul său înaintaş la conducerea partidului, Corneliu Coposu. Domnul Diaconescu a decis să acţioneze în instanţă statul român şi să ceară despăgubiri pentru suferinţele îndurate în temniţele comuniste, precum şi pentru prejudiciul de imagine, de nu mai puţin de 18 milioane de Euro!!! Nu am auzit deocamdată ca urmaşii celor care au fost lichidaţi fizic de către comuniştii aduşi de tancurile sovietice, să revendice o atare despăgubire şi vine acum dl Diaconescu să pretindă o asemenea sumă imensă. Nu mă întreb pe baza căror criterii a ajuns să calculeze tocmai suma enunţată fiindcă acest lucru are prea puţină importanţă. Mă întreb însă de ce tocmai acum a ajuns acest om în vârstă să se facă de minune? De ce nu a solicitat despăgubiri statului român din postura de înalt demnitar în perioada 1996-2000, când a îndeplinit funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor? De ce şi-a vândut tocmai acum sufletul? În România au mai rămas puţini seniori ai politicii care reprezintă repere de moralitate, de verticalitate, într-o societate în care valorile au ajuns să fie mai mult declamate decât respectate. Ion Diaconescu cu siguranţă că nu are nevoie de aceşti bani, probabil urmaşii dânsului l-au împins de la spate. Regretabil este însă că un om care a suferit enorm în sistemul concentraţionar comunist s-a putut lăsa „intimidat” de argumentele celor care l-au manipulat. Dacă însă această solicitare vine din proprie iniţiativă este trist că un om de talia dlui Diaconescu şi-a pierdut coloana vertebrală. Dacă dumnealui şi-ar fi pierdut coloana „raţională”, atunci cei de lângă dânsul, urmaşii, ar fi trebuit să blocheze o cerere care îl dezonora pe tatăl, bunicul sau unchiul lor. Să fie ei raţionali în locul unui biet bătrânel căruia din cauza suferinţelor îndurate şi a vârstei i se putea tolera piederea raţiunii. Din păcate, mă tem că se poate deschide un precedent periculos, acela de a stoarce bani de pe urma suferinţei. Şi atunci suferinţa şi jertfa nu mai înnobilează, ci degradează. Oricum, am un gust şi mai amar văzând că avocatul domnului Diaconescu nu este altul decât fostul (jalnic) premier al României, domnul Victor Ciorbea. Acesta, în calitatea de fost preşedinte al PNŢCD, la fel ca şi dl Diaconescu, ar fi trebuit, dezinteresat, să blocheze gestul revendicativ nu să-l susţină, din păcate, interesat. Material?! Cred că în aceste zile Corneliu Coposu, slăvită fie-i memoria, se zvârcoleşte în mormânt văzând micimea epigonilor!